duminică, 9 august 2009
Ceva special pentru un suflet bland...
Trist, dar in acelasi timp placut...te face sa-ti iubesti mai mult parintii, sa-i apreciezi...Dupa ce am ascultat prima data melodia asta am intrat intr-o stare...vroiam sa-l strang in brate pe tata, sa nu-i dau drumul. Bucura-te de fiecare moment petrecut alaturi de ai tai educatori, parinti, prieteni, cum vrei sa-i spui. Va veni timpul cand ei nu vor mai fi langa tine fizic, ci doar spirit..pana atunci pregateste-te, pune-te pe picioarele tale, invata cat poti de multe de la ei, sunt mai mari ca tine si au trecut prin varsta ta. Nu-i ignora, nu-i supara, chiar daca sunt ei de moda veche, intelege-i si trateaza-i ca atare. Ai grija de parintii tai, asa cum si ei au grija de tine, pe Pamant...sau din Ceruri...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Emotionanta melodie... O stiu de vreo 2 ani, dar uitasem de ea..
RăspundețiȘtergereAdevarat, trebuie sa ne bucuram cat mai mult de clipele petrecute cu cei dragi pentru ca acestea nu vor dura la infinit...
Frumoasa si laudabila intentia ta.
@Ioan: multumesc. intr-adevar...nu stim sa ne pretuim parintii...la un moment dat uitam de ei, ajungem sa traim bine si uitam de unde am plecat, cat i-am stresat si cat i-am batut la cap, cat si-au dat silinta sa ne faca bine...suntem indatorati pe viata acestor 2 Ingeri:X
RăspundețiȘtergereLinia melodica nu-mi spune nimik, dar versurile.....hmmm...sunt cat se poate de adevarate.:)
RăspundețiȘtergereTraim intr-o lume cu prea multe griji si manipulari cotidiene, incat, de multe ori, uitam sa acordam din timpul nostru si celor dragi...macar un pic. Sunt zile in care, unii dintre noi, nu ne suportam pe noi insine, ne deranjeaza propriile idei, daramite ale altora.
Si atunci reusim sa pierdem un timp pretios, in care am putea fi langa cei dragi..Suntem tentati sa spunem vorbe pe care majoritatea le regreta in cele din urma; cu alte cuvinte, pierdem esentialul "Sansa de a darui si a primi iubire".
Mereu vei avea regretul unor vorbe nespuse.
RăspundețiȘtergereGreu sau poate niciodata, nu te vei impaca cu gandul ca nu le-ai aratat suficient de multa apreciere si respect pentru ceea ce suntem.
Eu de obicei in parinti am gasit cei mai buni sfatuitori si prieteni.Mai fac eu o prostie,ii mai supar,dar intotdeauna sunt acolo pentru mine si aia e ceva reconfortant....sa stii ca nu ai pornit pe cararea vietii fara nici un sprijin:X
RăspundețiȘtergereVa multumesc mult pentru cuvintele voastre. Concluzia este ca fiind prea adanciti in viata cotidiana, uitam de sentimente si de persoanele dragi. De aceea trebuie sa ne detasam de realitate cat de des putem si sa profitam de momentele libere daruind iubire tuturor celor care au nevoie de ea. Multumim Parinti, pentru ceea ce suntem!
RăspundețiȘtergereBine punctata concluzia. Sa multumim parintilor cat se poate de des si mai ales sa daruim iubire.
RăspundețiȘtergere"Daruind vei dobandi." (Nicolae Steinhardt)
nu multi contientizeaza ca parintii nu ne vor decat binele, de aceea probabil ne mai certa sau ... in ochii lor vom fii mereu copii indiferent de varsta... eu una ma consider f norocoasa pt parintii pe care ii am si ii apreciez f mult nu numai pt educatia pe care mi-au oferit-o ci pt toate amintirile,lucrurile frumoase pe care mi le-au oferit si mi le ofera
RăspundețiȘtergere