Ploua...si ploua incontrolabil...

Ploua...si ploua incontinuu...oare norii nu se satura sa se tot scuture? M-am saturat eu privindu-i pe geamul aburit de respiratia mea..Pana si pamantul s-a umplut de apa, e aproape inecat...Dar totusi, se simte bine..fata de vremurile cand ploaia il plesnea fara mila, lasand in urma numai jale, chin, umezeala, pieire..Dar Ea, Ploaia, nu stia ca ce face e rau si ca oamenii isi pierd agoniselile de-o viata... Isi facea doar treaba, uda pamanatul..pentru ca asa am rugat-o, noi: "Ce seceta uscata...pamantul nu mai da rod, a crapat de uscatime..Te rugam Doamne, da-ne ploaie!". Si Dumnezeu a dat.
Dar ploaia tot nu i-a multumit pe oameni.

Ploua...si ploua neincetat...atractia pamantului e din ce in ce mai mare..pentru ca picaturile sunt din ce in ce mai multe si mai dese...mai grele...Pamantul nu le poate duce pe toate..e prea mult. Dar nu se plange..rabda, pana cand apa se scurge si e din nou doar umed, nu ud. Natura nu se plange niciodata. Oamenii ii fac rau, poate fara vointa, ci doar din nevoie..Dar natura ii iubeste si se lupta sa ramana in viata, alaturi de ei..pentru ca ea traieste pentru ei, ca ei sa aiba aer. Daca natura ar muri, am muri si noi odata cu ea si Creatia Domnului ar lua sfarsit.

Dar nu vom muri...vom trai vesnic. Moartea nu exista. Moartea e doar in mintea noastra, iar oamenii au inteles-o ca pe cel mai oribil lucru de pe pamant. O urasc, pentru ca le ia libertatea, oamenii dragi, persoanele pe care le iubesc. Le ia tot. Ar trebui sa stiti cu totii: Viata nu moare niciodata! Ea traieste vesnic, langa Dumnezeu, in fericire, iubire, in liniste si pace!
Viata nu e viata daca traiesti ca sa mori! Nu vreau sa mori, si nu vei muri..niciodata...vei trai aici, in Rai, in Lumea ingerilor...Mereu..Pentru totdeauna!

Acum nu mai ploua! Sufletul e senin...si cand in suflet e senin, afara nu ploua niciodata..8->