...Puteam sa-i spun atatea ca sa o alin...

    ...E ceva ce ma framanta...sunt situatii in care vorbesti cu cineva si ai atatea sa-i spui, dar nu poti scoate nimic din gura...e ceva ce te blocheaza, ce te opreste sa zici vreun cuvant...ori indoiala ca vei spune ceva gresit, ori frica, ori...Dumnezeu stie...nu pot intelege asta...
    Am patit si o tot patesc si nu stiu cum sa rezolv lucrul asta...in seara zilei de azi venind spre casa din Bucuresti, in statia de metrou din Piata Victoriei era o fata...plangea...era imbracata in haine grosute, avea o gentuta agatata de gat, un chip frumos conturat, insa parul ii acoperea fața plansa toata..obrajii ii erau uzi de lacrimi si nici macar ea nu-si dadea seama cat de repede ii curg...statea rezemata de un stalp, asteptand...initial nu stiam ce e cu ea, dar mi-am dat seama imediat ca nu-i de bine. M-am apropiat de ea, m-a privit, dar s-a indepartat. Probabil ii era rusine...sau frica (de unde stia ca nu-i fac rau? in ziua de azi te poti astepta la orice). Am asteptat putin..trebuia sa gasesc neaparat un pretext sa intru in vorba cu ea..si mi-am amintit ca am servetele nazale. Din nou m-am dus catre ea si i-am intins pachetul. A inceput sa rada, nu se astepta la asta, dar a refuzat. I-am zis:"E bine sa plangi, te elibereaza..."..La cateva secunde dupa a venit metroul..intrand inauntru am continuat:"As putea sa te ajut..daca ai nevoie sa vorbesti despre ce ai patit, sa te descarci, poti vorbi cu mine...". Ea mi-a raspuns, printre lacrimi:"Nu, multumesc...". Cand am ajuns in Stefan cel Mare, inainte sa cobor am incheiat:"Ai incredere in tine si in Dumnezeu..." si am plecat. Dar am un regret imens ca nu i-am zis mai multe...si cate aveam sa-i spun:"Orice ar fi rau, sa stii ca se va transforma in bine. Dumnezeu e langa tine si iti poarta de grija. Iti vorbeste acum prin mine, ca sa-ti aline durerea. A trimis sute de ingeri ca sa te protejeze, sa te linisteasca..." si cate si mai cate...
    Imi pare rau pentru ca nu am stiut sa vorbesc mai mult. Ceva m-a oprit... ori indoiala ca voi spune ceva gresit, ori frica, ori...altceva...

    Acum, pe seara, povestindu-i cuiva intamplarea mea, mi-a zis:"Mai bine regreti ceva ce ai spus decat ceva ce nu ai spus...". Cred ca asta e raspunsul pe care-l caut...