sâmbătă, 31 octombrie 2009

Ambitie.

    M-am gandit sa deschid un subiect care, dupa parerea mea, este unul esential pentru viata noastra: Ambitia! Ambitia sa te autodepasesti, sa fii cel mai bun, sa duci pana la capat ce ti-ai propus, fara sa renunti, fara sa te lasi batut, mergand inainte cu incredere.
    Era un timp in care ma pierdusem. Intrasem in rutina de fiecare zi, cautand totusi ceva care sa schimbe situatia. Ma trezeam dimineata cu toate gandurile in ordine, toate actiunile organizate: spalat pe dinti, mancare, toaleta, plecat la liceu, orele de fiecare saptamana, apoi acasa, scris si invatat, calculator, dormit. Si tot asa...
    Asta pana cand am cunoscut pe cineva. De fapt o stiam de mult, dar a fost momentul potrivit pentru a intra in viata mea mai profund. Ne-am intalnit si am mers la o plimbare. Am vorbit despre tot felul de subiecte, si la fiecare gasea ceva amuzant si incepea sa rada. Radea in continuu. Avea o vorba:"Daca el poate, eu de ce sa nu pot?". In timp ce vorbea o priveam cu cata pasiune povesteste si cat de mult se bucura de viata. Avea tot timpul mana in parul carliontat..se juca cu el in timp ce radea si din cand in cand se mai uita la mine sa vada daca mai sunt atent. Cu un stil unic de a povesti, ii era dor de tara, de bunici, de culesul merelor, de cum se juca vara prin iarba inalta si verde de pe camp... Ce am apreciat la ea extraordinar de mult este ambitia cu care traieste: olimpica nationala la franceza, fata foarte desteapta, implicata in tot felul de proiecte de dezvoltare personala si profesionala si multe altele. In ea am vazut inceputul ambitiei mele care se concretizeaza in fiecare zi. Si mereu cand ma gandesc la ea, vad ambitie, reusita, succes. Bineinteles, mai am foarte mult de lucru in privinta asta.
    Ce vreau sa spun este ca ambitia este o calitate ce trebuie sa o dezvoltam si care ne ajuta sa ducem la capat orice activitate, sa ne atingem toate obiectivele. Ambitia si Increderea in Sine. Si daca la ceea ce faci adaugi si un pic de pasiune, atunci asteapta sa se intample numai lucruri bune!

joi, 29 octombrie 2009

>>> Message for today, 29 octobre 2009 - Imagine <<<


    On this day of your life, My friend, I believe God wants you to know......that imagination is your greatest gift. Do not be afraid to use it.
    Imagine yourself as being okay right now. Totally okay. Imagine yourself as Whole, Complete, and Perfect. With nothing to change, nothing to "improve."
    Imagine your heart as being open again, your life as if it were starting over in the most important ways. Can you imagine this? Then you have just created Tomorrow.

    Love, Your Friend....

miercuri, 28 octombrie 2009

Mi-am schimbat adresa de blog.

Pentru cei care ma au la blogroll, verificati si schimbati linkul catre mine. Mi se parea prea lung si am zis sa-l scurtez un pic. Stilul insa va ramane la fel. Si decorul l-am schimbat pentru ca vine iarna! Mai e putintel si ninge 8->
Multumesc!!!

sâmbătă, 17 octombrie 2009

...Puteam sa-i spun atatea ca sa o alin...

    ...E ceva ce ma framanta...sunt situatii in care vorbesti cu cineva si ai atatea sa-i spui, dar nu poti scoate nimic din gura...e ceva ce te blocheaza, ce te opreste sa zici vreun cuvant...ori indoiala ca vei spune ceva gresit, ori frica, ori...Dumnezeu stie...nu pot intelege asta...
    Am patit si o tot patesc si nu stiu cum sa rezolv lucrul asta...in seara zilei de azi venind spre casa din Bucuresti, in statia de metrou din Piata Victoriei era o fata...plangea...era imbracata in haine grosute, avea o gentuta agatata de gat, un chip frumos conturat, insa parul ii acoperea fața plansa toata..obrajii ii erau uzi de lacrimi si nici macar ea nu-si dadea seama cat de repede ii curg...statea rezemata de un stalp, asteptand...initial nu stiam ce e cu ea, dar mi-am dat seama imediat ca nu-i de bine. M-am apropiat de ea, m-a privit, dar s-a indepartat. Probabil ii era rusine...sau frica (de unde stia ca nu-i fac rau? in ziua de azi te poti astepta la orice). Am asteptat putin..trebuia sa gasesc neaparat un pretext sa intru in vorba cu ea..si mi-am amintit ca am servetele nazale. Din nou m-am dus catre ea si i-am intins pachetul. A inceput sa rada, nu se astepta la asta, dar a refuzat. I-am zis:"E bine sa plangi, te elibereaza..."..La cateva secunde dupa a venit metroul..intrand inauntru am continuat:"As putea sa te ajut..daca ai nevoie sa vorbesti despre ce ai patit, sa te descarci, poti vorbi cu mine...". Ea mi-a raspuns, printre lacrimi:"Nu, multumesc...". Cand am ajuns in Stefan cel Mare, inainte sa cobor am incheiat:"Ai incredere in tine si in Dumnezeu..." si am plecat. Dar am un regret imens ca nu i-am zis mai multe...si cate aveam sa-i spun:"Orice ar fi rau, sa stii ca se va transforma in bine. Dumnezeu e langa tine si iti poarta de grija. Iti vorbeste acum prin mine, ca sa-ti aline durerea. A trimis sute de ingeri ca sa te protejeze, sa te linisteasca..." si cate si mai cate...
    Imi pare rau pentru ca nu am stiut sa vorbesc mai mult. Ceva m-a oprit... ori indoiala ca voi spune ceva gresit, ori frica, ori...altceva...

    Acum, pe seara, povestindu-i cuiva intamplarea mea, mi-a zis:"Mai bine regreti ceva ce ai spus decat ceva ce nu ai spus...". Cred ca asta e raspunsul pe care-l caut...

vineri, 16 octombrie 2009

Prietenie, draga mea...

    In primul rand, va cer iertare ca nu am reusit sa mai scriu nimic interesant. In ultima vreme am trecut printr-o perioada destul de grea din punct de vedere moral...un nou inceput in Bucuresti, alti oameni, alte stiluri de viata, initierea in studentie, acum pe cont propriu...fac eforturi mari sa-mi recapat optimismul. Am picat la un moment dat intr-o prapastie destul de adanca...nici pana acum nu am reusit sa ies din ea definitiv. Ma pierdusem dintr-o data...ca si cum as fi avut un soc. Dar acum mi-e mai bine, am inceput sa ma obisnuiesc cu tot ce misca pe aici, prin capitala, cu aglomeratia si ritmul foarte alert de mers pe strada(involuntar incep sa ma grabesc, ca si cum as pierde trenul..dar de fapt oamenii din jurul meu ma transforma intr-o masina de dat din picioare:))misuna ca furnicile ).
    In al doilea rand, va multumesc in continuare pentru sprijinul ce mi-l acordati de fiecare data cand am probleme de genul asta. Conteaza mult sa stii ca langa tine exista cineva si ca nu esti singur. Cineva care oricand ar lasa treaba care o face si vine sa te imbratiseze, daca ai nevoie. Face asta cand nici nu te astepti. Astia's prietenii. Prietenia...ce lucru frumos. Uneori o prietenie e mai importanta ca o Iubire. Nu poti sa iubesti pe cineva inainte sa fii prieten cu acea persoana. Unui prieten ii poti povesti tot ce ai pe suflet, bun sau rau, si el te sprijina si te sfatuieste asa cum poate, cu fortele lui. Cel care iti este prieten adevarat stie cum sa te faca sa te simti bine in orice situatie. Un prieten nu este altceva decat un inger trimis de Dumnezeu special pentru tine. Misiunea lui este sa-ti ofere umarul sa plangi atunci cand ai nevoie, sa rada cu tine sau sa te faca sa razi, iti zambeste mereu, indiferent ca el se simte bine sau nu, stie ca totul va fi bine pentru ca te are pe tine ca prieten...
    Asadar, pretuieste-ti prietenii! Nu-i lasa sa se indeparteze niciodata pentru ca un prieten adevarat e foarte greu de gasit! Ai grija de el, pentru ca din sufletul lui te incarci cu energie si reusesti in orice. Din gura lui ies cuvinte ce-ti vor alina suferinta. In zambetul lui iti vei gasi fericirea, iar bratele sale iti vor fi scut in orice lupta. Sa nu-ti fie frica niciodata! Cel mai bun prieten al tau este mereu langa tine!

luni, 12 octombrie 2009

duminică, 11 octombrie 2009

Late night...



Late Night Alumini - Emty Streets



E seara...intunericul isi face simtita prezenta prea devreme...ziua s-a scurtat. Vara a trecut, a mai ramas jumatate din toamna si.....e aproape iarna. Secundarul ceasului continua sa se miste normal, fara nici un obstacol fizic sau psihic. Tu poti opri timpul? Arata-ne si noua cum. Eu vreau sa-l opresc pentru o perioada. M-am saturat sa cresc, sa ma dezvolt, sa ma maturizez. Am uitat sa fiu copil, am uitat de copilul din mine. Stiu doar ca nu reusesc sa imi fac timp pentru toate cate vreau sa fac. Pentru ca timpul trece...si noi trecem odata cu el. Si ne trezim la 50 de ani ca n-am facut nimic.

Dar cred ca stiu ce e de facut...si toti stim. Putere avem. Iubire avem din belsug. Fericirea e la un pas de noi. Avem nevoie de pasiune...si ambitie. Avem nevoie de un soc pentru a ne trezi din starea de somnolenta, sa iesim din transa. Oamenii care ne conduc ne-au transformat in niste lenesi si indiferenti, pentru ca ei sa creasca si sa se extinda, sa-si traiasca fericirea. Noi..noi ce facem? Traim zi de zi la fel, fara dorinta de a ne schimba. Toti alergam dupa bani, bagam la ciorap, ca sa avem acolo, pentru zile negre. Si bucuria unde e? E pacat ca ne irosim viata muncind ceva ce nu ne place, doar pentru bani. Sunt sigur ca daca ne-am mai gandi o data ne-am da seama ca nu mergem pe drumul bun, ca e nevoie de o schimbare! Si acea schimbare esti TU! Daca te schimbi TU, se schimba si ceilalti vazand ca tie iti e bine.

In concluzie, lumea se va schimba atunci cand te vei schimba TU si atitutinea Ta fata de cei din jur.

Cu bine...

sâmbătă, 10 octombrie 2009

>>> Message for today, 10 october 2009 - Your value <<<

   On this day of your life, My friend, I believe God wants you to know......that you are valued more than you know, by more people than you think.

    It might be good to get in touch today with your true worth. It is much higher than you often give it credit for being -- and now is a perfect time to know, and to gently assert, that fact.

    This is not about arrogance and it is not about over confidence. It is about a simple, dignified Knowing.

    Love, Your Friend...

sâmbătă, 3 octombrie 2009

FILM: Wicker Park

    Misterios, palpitant, surprinzator, femeie egoista, oameni iubitori, final unic. Este un film patrunzator, atmosfera rece de iarna amestecata cu iubirea fierbinte iti imprima o stare detasata, pur si simplu nu mai ai contact cu exteriorul..te lasi cuprins de poveste ca si cum ar fi chiar realitatea ta.
    E un film ce are un impact mai mare daca afara ploua...si e pe inserate...si soundtrackul e perfect corelat cu ce se intampla in film. Pe mine m-a marcat...merita vazut, aveti cuvantul meu!