Poate ca stii sau poate nu...dar nu-ti irosi viata.

Dans lent

Autor: o fetita speciala care in curand va lasa aceasta lume din cauza cancerului

     Ai privit vreodata copiii intr-un balansoar?
     Sau ai ascultat zgomotul ploii
     cand cade pe pamant?
     Sau ai urmarit vreodata zborul
     iregulat al unui fluture?
     Sau ai observat soarele
     cand dispare in noapte?
     Ai face bine sa incetinesti.
     Nu dansa atat de repede.
     Timpul e scurt.
     Muzica nu va dura.
     Parcurgi fiecare zi in zbor ?
     Cand spui: "Cum te simti ?",
     asculti raspunsul?
     Cand ziua s-a sfarsit,
     te intinzi in pat cu sute de chestiuni succesive
     care iti trec prin cap?
     Ai face bine sa incetinesti.
     Nu dansa atat de repede.
     Timpul e scurt.
     Muzica nu va dura.
     Ai spus vreodata fiului tau
     "o facem maine" ?
     fara sa-ti dai seama in graba,
    de parerea sa de rau?
    Ai pierdut vreodata legatura,
    cu o buna prietenie
    care apoi s-a sfarsit pentru ca
    tu nu ai avut niciodata timp sa suni si sa spui "Buna"?
    Ai face bine sa incetinesti.
    Nu dansa atat de repede.
    Timpul e scurt.
    Muzica nu va dura.
    Cand alergi atat de repede
    ca sa ajungi pe undeva
    iti pierzi jumatate din placerea de a merge.
    Cand te preocupi si alergi toata ziua,
    ca un dar niciodata deschis...
    aruncat.
    Viata nu este o fuga.
    Ia-o usor.
    Asculta muzica.

P.s. Acestei fetite ii raman cateva luni de viata si ca ultima dorinta, a vrut sa trimita o scrisoare pentru a spune tuturor sa traiasca viata din plin, din moment ce ea nu o putea face.

Playing for change! Wanna change something in this world? Just sing for that.

Semneaza si tu petitia Unimii. Cu totii, spre o lumea Unita!

   Buna. Ma numesc Neale Donald Walsch, iar voi ne puteti ajuta in demersul nostru de a strange 50,000 de semnaturi in fata Natiunilor Unite, cu prilejul Petitiei Zilei Unimii. Tot ceea ce trebuie sa faceti este sa contactati info@humanitysteam.org si veti gasi acolo modalitatea de a semna petitia. Iata cum stau lucrurile. Avem peste 30,000 de semnaturi si de nume pe petitie, in acest moment. Scopul nostru este sa adunam 50,000 de semnaturi pe acea petitie, inainte de a ne prezenta in fata Natiunilor Unite, pentru a declara Ziua Unimii la nivel international. Stim ca la inceput nu va avea un impact foarte semnificativ, insa credem ca in 10 sau 15 ani va primi cel mai mare respect din toate timpurile, la nivel international. Iar voi ne puteti ajuta chiar acum. Este vorba de 3 zile in care avem nevoie de ajutorul vostru. 30 martie, 20 aprilie si 11 mai. Toate in zilele de marti. In aceste zile, va rugam sa participati la cele 3 zile de actiune comuna. Ajutati-ne sa ajungem de la 35,000 de semnaturi, la 50,000 si haideti sa facem posibil acest lucru. Multumiri!

Apasati aici pentru a semna petitia.

   Din data de 30 martie de cand am debutat cu „Ultimul efort pentru final", avem acum mai mult de 37,000 de semnaturi. Ne vom atinge tinta de 50,000!

   Va multumesc tuturor.

Neale Donald Walsch

[autorul cartilor CONVERSATII CU DUMNEZEU, publicate de EDITURA FOR YOU]

P.S. - Cei care ati semnat lasati si un comentariu aici. Multumesc!

Amintiri de Paste

    Eu am fost la tara, in Neamt. Nu am mai vazut rudele de acolo din august si mi-era foarte dor de ei. Azi, cand am plecat inapoi la Bucuresti, bunicii au inceput sa planga si toti aveau un chip trist...fiind schitat si un zambet. Mamaia mi-a spus:"Sa nu ma uiti...sa nu ma uiti.."...Scriu asta si o vad pe ea, stand in pragul usii rostind aceste cuvinte. Sarmana de ea...
    Am trait cateva zile foarte frumoase. Slujbele de la Biserica din sat au fost frumoase. Participarea a fost numeroasa la toate celebrarile, lucru care m-a facut sa ma simt bine, stiind ca atatia oameni isi intorc fata catre Dumnezeu. Postul Mare impreuna cu sarbatoarea pascala au reprezentat cea mai frumoasa perioada din viata mea din punct de vedere sufletesc. Am trait si am simtit multe, m-am apropiat mai mult de Isus si s-au deschis noi orizonturi...noi usi...catre o noua viata.
    Acum, revenind la Bucuresti, imi este foarte dor de cei pe care i-am lasat in urma. Devin foarte sensibil atunci cand vorbesc de bunicii mei si de cate ori imi aduc aminte imi dau lacrimile, devin trist...imi tot apare gandul ca nu mai au mult de trait si nu as suporta deloc usor pierderea lor...Dar traiesc cu
incredere si cu bucuria ca inca sunt in viata si ii stiu acolo, in Nisiporesti,
asteptand sa ma mai vada o data inainte sa plece...
    Aceasta e experienta mea de Paste. Astept sa scrieti si voi, ceilalti.
Nu uita, Isus ne iubeste!